Facem ce facem și tot pierdem! Destui trăiesc cu impresia, între care și selecționerul, că dacă Raț transforma penalty-ul din minutul 87, “tricolorii” ar fi obținut la Liège un 2-2 meritat. Regret s-o spun, dar ar fi fost un egal mincinos. Deoarece belgienilor, stăpînii meciului pînă la pauză, li s-au refuzat un gol perfect valabil și un 11 metri în prelungiri! Practic, “naționala” noastră n-a jucat slab în prima repriză. Ea n-a jucat nimic, fiind depășită la toate capitolele. Și de către cine, de un adversar situat pe 37 în lume!
Pe de altă parte, să-i recunoaștem selecționerului calitatea de a fi sesizat că jocul nu merge și de a fi intervenit oportun. Pițurcă a efectuat cîteva înlocuiri inspirate pe parcurs, ba a modificat și sistemul. A recurs la doi atacanți, iar perechea Mazilu-D. Niculae a confirmat așteptările. În ciuda unei îndelungate absențe, Daniel Niculae a dovedit că și-a păstrat instinctul de golgeter. Mai prezent decît Marica, mai eficient, Nico a justificat pe deplin includerea în lot și în echipă.
Dar revirimentul din repriza secundă s-a datorat mai ales lui Torje. După o cursă impetuoasă, acesta a centrat decisiv la gol și a scos penalty-ul irosit de Raț. A iuțit acțiunile, le-a înviorat. Deși Tănase n-a sărit în ochi, și el a contribuit la echilibrarea raportului de forțe. A închis mai des în defensivă și l-a lansat pe Torje în faza loviturii de la 11 metri.
Din păcate, n-au corespuns nici Luchin, nici Chiricheș, încă prea cruzi, nici Pintilii, parcă dezorientat, de unde numeroasele momente de slăbiciune în liniile de fund și de mijloc. Uneori și de confuzie. Cu precădere pe banda dreaptă, pe care, conform obiceiului, Cociș a transpirat abundent, dar cu realizări minime. Cum s-a întîmplat ca și Goian să prindă o zi slabă, a ieșit ce-a ieșit, adică puțin. Foarte puțin.
E normal ca, avînd un obiectiv mai îndepărtat, Pițurcă
