„Strategia energetică a României, elaborată de USL este o lucrare deosebit de complexă, atât teoretic (deşi hârtia suportă orice ), cât mai ales practic. Ea nu poate fi abordată în afara strategiei UE şi în afara strategiei economice, sociale, culturale şi politice a României. Ca participant, (cu intervenţie) la dezbaterea de aseară, am apreciat materialul, am apreciat profesionalismul coordonatorilor acestui program, dar mai ales disponibilitatea acestora de a completa programul cu sugestiile reieşite din dezbatere. Programul se încadrează în « linia partidului UE » şi are un profund caracter naţional şi social. De altfel, această strategie este o actualizare a strategiilor energetice din 2004 şi 2007 (pe care PSD şi PNL nu au mai apucat să le implementeze), completată cu paragrafe din strategia energetică a PDL (aspect lăudabil) elaborată şi aprobată de Guvernul României în acest an. Din punctul meu de vedere, ca gorjean, care a slujit lignitului din ţară şi Oltenia patruzeci de ani şi căruia chiar îi pasă, am rezerve asupra surselor de finanţare, care să asigure competitivitatea energiei electrice pe lignit din Oltenia (pentru probleme de mediu şi în concurenţă cu energia verde), dar mai ales asupra resurselor umane (muncitori în specialitate, maiştri în specialitate, ingineri de specialitate), care trebuie să implementeze această strategie, pornind de la condiţia optimistă ca un muncitor specialist în domeniu (cu şcoală profesională de profil, care nu mai există) se formează în minimum trei ani iar un manager (specialist în domeniu) în zece-cinsprezece ani dacă promovările se fac pe competenţă şi nu se recrutează din lipitorii de afişe (cum se mai întâmplă în zilele noastre). Avem nevoie de manageri inventivi şi catalizatori, nu avem nevoie de manageri-remorci politice. Dacă energeticienii, mai sunt încă privilegiaţi de ofertă adaptabilă la profilul lor avân