"Frica în Occident" este probabil cea mai cunoscută lucrare a istoricului francez Jean Delumeau, ilustru reprezentant al Școlii de la Annales și al valului de specialiști în istoria mentalităților pe care Școala franceză l-a produs. Delumeau analizează fricile colective ale societăților din Europa Occidentală din perioada cuprinsă între secolele XIV-XVIII, încercând să răspundă la o simplă întrebare: cui îi e frică de ce?

Concluzia este că totul se rezumă la frica de moarte, dar aceasta se exprimă nu doar prin frica față de catastrofele naturale, dintre care ciuma provoacă cele mai intense psihoze colective, dar și prin frica de așa-zișii reprezentanți ai lui Satan pe pământ: vrăjitorii, evreii, turcii și... femeia.

Citeşte articolul integral pe historia.ro

Capitolul ce poartă numele de "Agenții lui Satan - Femeia" este unul dintre cele mai interesante capitole ale cărții. Autorul analizează și prezintă o mare varietate de surse, atât antice cât și medievale, care conturează o imagine a femeii care omului modern i se va părea cu totul absurdă și hilară, dar care demonstrează frica profundă pe care societatea medievală o avea față de femei.

În primul rând, Delumeau pornește de la premiza că femeia, ca și evreul, a fost văzută ca un "primejdios agent al lui Satan", nu doar de către oamenii bisericii, ci și de către societatea laică. Este curios însă că frica de femeie a ajuns la un apogeu într-o perioadă în care artele și teologia protestantă ce se răspândeau în Europa Occidentală începuseră să promoveze o altă imagine a femeii. Sentimentele contradictorii - atracție și repulsie, venerare și ostilitate - față de femeie datează încă din antichitate.

"Fiind mai aproape de natură și mai bine informată asupra tainelor ei, femeia a fost întotdeauna creditată în civilizațiile tradiționale nu numai cu darul profeției, ci și cu puterea de a vindec