Extinderea crizei datoriei suverane în Europa înspre Italia nu este un eveniment care poate fi ignorat, iar schimbarea structurii guvernului italian, care va fi condus de fostul Comisar European Mario Monti este un pas în direcția corectă. Piețele financiare speră că implementarea de către un guvern tehnocrat a unor reforme îndelung amânate va readuce calmul în privința capacității Italiei de a-și stabiliza și, ulterior, reduce datoria publică, situată la un procent de peste 120% din PIB. Cu toate acestea, politicile de austeritate necesare pentru aducerea sub control a deficitului au un efect de frânare a economiei și, dincolo de euforia legată de predarea ștafetei în Italia, viitorul trebuie privit cu prudență. Previziunile privind avansul economic în zona Euro ale Băncii Centrale Europene vizează o creștere modestă, de 0,8%, iar incertitudinea foarte ridicată poate însemna șanse sporite de intrare în recesiune.

«Nu există o«soluție» simplă și care să rezolve fără probleme criza europeana. Restrângerea cheltuielilor publice e necesară pentru a restabili încrederea că datoria poate fi ținută sub control, dar va afecta creșterea pe termen mediu, iar economia Europei poate avea în față o perioadă prelungită de slăbiciune», a arătat Victor Safta, directorul sucursalei din România a X-Trade Brokers. România are de înfruntat astfel o dublă provocare: încetinirea principalelor piețe de export și, respectiv, riscul unei îngustări a conductei de finanțare venind dinspre băncile din Vest, confruntate cu nevoi acute de capital în țările de origine promisiunea cancelarului german privind păstrarea expunerii grupurilor financiare pe România are o importantă componentă politică, fără să constutiuie însă o garanție fermă. Semnele de întrebare privind atingerea unei rate de creștere economică de 2% în România în 2012 s-au înmulțit în condițiile revizuirii perspectivelor pent