„Grupul Ioan Faliboga“ şi organizaţia iniţiată de acesta la Târgu Mureş în anii ’50, cu scopul răsturnării regimului instaurat abuziv la 23 august 1944, aveau să intre curând în vizorul organelor de Securitate comunistă, care, în contextul Revoluţiei ungare din octombrie 1956, s-au grăbit să efectueze arestări, să desfăşoare anchete dure şi să ceară tribunalului militar pedeapsa cu moartea pentru lideri, ani grei de condamnare la recluziune pentru aderenţi, dar şi pentru simpatizanţi. Studentul medicinistAlexandru Maier, vinovat de a fi tradus din română în limba maghiară un manifest, fiul unuia dintre cei trei capi ai mişcării, va înfunda puşcăria pentru mai mult de şapte ani, fiind graţiat abia în 1964. În timpul executării pedepsei, va avea „şansa“ să lucreze, alături de alţi medici deţinuţi, la spitalul-penitenciar din Gherla, dobândind o experienţă unică profesională şi umană. Memoriile sale, redactate după 1990, fac obiectul prezentării realizate de dl dr. Mihail Mihailide la rubrica Jurnal de jurnale.

Autorul îşi declară încă din primele rânduri ale cărţii sale „Am fost medic la Gherla“ (Ed. Mentor, Târgu Mureş, 1998) intenţia de a lăsa o mărturie urmaşilor. Aceştia trebuie „să ştie cum s-a distrus o ţară, un popor, o intelectualitate“. Totodată, ţine să relateze despre oameni plini de energie şi curaj, care, în anii de temniţă petrecuţi în puşcăriile comuniste, au fost aduşi la starea de a avea ca dominantă preocuparea exclusivă a supravieţuirii. În acelaşi timp, efortul rememorării privaţiunilor şi umilinţelor de tot felul, strădania de a le ordona şi redacta într-o carte de memorii este şi respectarea promisiunii făcute unui om deosebit, „la care am ţinut foarte mult“, dr. Sebastian Constantinescu, profesor de neuropsihiatrie la Facultatea de Medicină din Bucureşti, „cu care am împărţit aceeaşi celulă ani în şir la penitenciarul din Gherla“.