Lui Ion Simion (76 ani) a început să-i placă ţigara de la 17 ani, mai exact de când a reuşit să-şi câştige singur existenţa, la CFR. Mai întâi, fuma 10-15 ţigări, pentru ca în ultimii zece ani de fumător să ardă două pachete şi jumătate.

„Fumam de când mă trezeam, până mă culcam. Îi spusesem şi neveste-mii că, dacă mor, să pună lângă mine un pachet de ţigări şi un chibrit. Dacă mă gândesc bine, am ars o casă şi o maşină cu banii daţi pe tutun", povesteşte bărbatul. Acum este internat în Institutul de Pneumologie „Marius Nasta" din Bucureşti.

Problemele de sănătate au început să devină deranjante pe la începutul anilor '90. Obosea la cel mai mic efort, nu mai avea energie, nu mai putea merge cum trebuie. Când se urca în troleibuz, toată lumea se uita la el: tusea nu-i mai dădea pace. „Băteam toba de când urcam în troleibuz, până la coborâre", spune Ion Simion. Aşa s-a hotărât să se interneze în spitalul CFR 2 din Bucureşti. Medicul l-a diagnosticat cu astm şi i-a spus franc: „Ori te laşi de tutun, ori treaba dumitale". Ion Simion avea la el şi ţigări şi chibrit, dar din ziua aia n-a mai pus tutun în gură.

Tratament experimental de succes

Mai târziu, avea să afle că diagnosticul şi tratamentul erau greşite. Ion Simion se simţea tot mai rău. Revelaţia care i-a salvat viaţa a venit peste zece ani, prin 2000, în timp ce se uita la televizor, la Tele 7ABC.

„Într-o seară, la o emisiune, au fost invitaţi doi medici care vorbeau despre BPOC (n.r. - bronhopneumopatie cronică obstructivă). Am ascultat cu foarte multă atenţie şi mi-am dat seama că nu sufăr de astm, ci de BPOC. A doua zi, am cuplat televizorul la casetofon şi am înregistrat emisiunea difuzată în reluare, pe care o am şi acum", povesteşte bărbatul. Un an de zile a stat în dubii şi n-a luat nici o decizie de a merge la doctor. Pentru că se simţea din ce în ce mai rău şi ajunsese să ai