“În urmă cu câteva săptămâni, am anunţat falimentul Partidului Democrat Liberal”, scria pe blogul său, profetic, zilele trecute – în plin scandal care clatină din temelii P.S.D. –, senatorul P.S.D. Ilie Sârbu. Remarca potrivit căreia domnul Sârbu vede cu o precizie exemplară paiul din ochiul rivalilor politici, incapabil însă să-şi vadă bârna din propriii ochi este un truism.
Pe de o parte, dacă ne raportăm strict la scandalul Ponta – Geoană, din partidul pe care domnul Sârbu îl reprezintă. Războiul acesta al orgoliilor, declanşat de liderul P.S.D., în particular ginere al domnului Sârbu, pare a fi cronica unui eşec asumat al lui Victor Ponta, născută în urma unei strategii eronate, lipsite de inteligenţă politică, strategie ce pare să se fi bazat doar pe frustrare şi răzbunare.
Pe de altă parte, dacă ne raportăm la situaţia penală din P.S.D. Cum ofensiva este, adesea, cea mai eficientă defensivă, Ilie Sârbu se aventurează să pronosticheze (e cuvântul cel mai nimerit, atâta vreme cât afirmaţiile lui nu se bazează pe niciun argument solid) că arestarea primarului municipiului Cluj Napoca, Sorin Apostu, “nu reprezintă altceva decât vârful iceberg-ului corupţiei generalizate care a cuprins ţara. Omul de casă al premierului Emil Boc este implicat într-un dosar de luare de mită (…)”. În primul rând, afirmaţia domnului Sârbu este ilogică sau, altfel spus, inconsecventă şi disonantă cu discursul P.S.D. : dacă, în viziunea domnului Sârbu, acest primar anchetat penal reprezintă vârful iceberg-ului corupţiei, rezultă, logic, că P.D.-L. nu are probleme de genul acesta la niveluri superioare ale partidului, ceea ce se bate cap în cap cu retorica P.S.D. şi a alianţei electorale la care a consimţit, retorică potrivit căreia actuala putere este coruptă până în măduvă – Ludovic Orban l-a acompaniat, vocal de data aceasta, pe Ilie Sârb
