Bucurestiul, metropola demolata, apoi atat de largita incat sa ne incapa pe toti, urbea hulita pe la colturi de moftangii ori uneori laudata de noi, provincialii "adoptati", pare de multe ori un oras fara nicio noima.
Nici nou, nici vechi, uneori frumos, alte dati inestetic, doldora de cersetori agresivi sau de persoane boeme, Capitala are, fara doar si poate, un ritm propriu, caruia abia ii poti face fata.
Si tot aici poti sa cumperi orice, direct de pe strada. Ori, in unele cazuri, din mijlocul de transport. Bisnitarii care au impanzit Bucurestiul iti vand tricouri, sosete flausate, chiloti, brose, elastice de par, parfumuri ori ceasuri care se pretind a fi originale, geci de piele, telefoane, camere foto, brichete, plasturi, polonice sau nelipsitele flori.
Jurnal de calatorie urbana: De ce iubesc Bucurestiul (microreportaj)
In Gara de Nord si in Obor e raiul comerciantilor de telefoane mobile ori de parfumuri. De obicei, vanzatorii de tehnologie sunt barbati si n-au mai mult de 30-35 de ani. Te abordeaza cu un "pssst" si, la inceput, crezi ca ai de-a face cu vreun ... exibitionist.
Isi desfac haina cu o dexteritate a la David Copperfield si, dupa o miscare a mainii, apare si telefonul mobil care se vinde la super-oferta: sub jumatate fata de pretul din magazine. Ba stiu cazuri in care cineva a cumparat telefon si acasa s-a trezit ca avea, in husa, un sapun. Altcineva si-a cumparat in piata, la Obor, propriul celular.
Si, cum se stie, romanii-s neam credincios, pe piata bisnitarilor au napustit si vanzatorii de obiecte religioase. Abia te asezi bine pe scaun in tramvai, ca te trezesti in brate c-o icoana trasa in plastic si un biletel pe care scrie ca vanzatorul e surd, mut, sarac si infometat si ar fi recunoscator daca i-ai cumpara icoana cu vreo doi lei.
Batrani de inchiriat la juma