Mai mult decit un documentar despre Romania, Wild Carpathia e filmul unor pasionati de natura. Pe youtube si facebook, despre Romania, imagini frumoase in documentarul Wild Carpathia (Salbaticii Carpati). Destinat (si) canalului de televiziune Travel(avind deci sarcina de a atrage publicul calator spre minunatie), produsul pleaca de la premisa ultimului tarim neatins, plamin verde-virgin depozitar de urme medievale, unde omul traieste in tacita intelegere cu fiarele salbatice. Practic, o alta exprimare a „comuniunii cu natura", mai putin in directia „codru-i frate cu romanul", mai degraba spre o eco-bio-conservare ce intereseaza supra-national. Gindit in formatul cunoscut al gazdei povestitoare ce descopera, odata cu camera, noile paminturi (simulind astfel experienta initiala a turistului), documentarul britanic nu insista pe „romani", asta facindu-l cu atit mai palatabil atit pentru „noi", cit si pentru „ei". In pauza dintre o poiana cu narcise si un observator de ursi, gazda se distreaza in compania „localnicilor", „locuitori stravechi ai tinuturilor muntoase", care simbata merg la picnic in costum national, cinta la tulnic si alte instrumente „curioase", „autentice". Desi fibra locala se va invirtosa din mindrie nationala, meritul principal al filmului e punerea in valoare a peisajelor muntoase, propunerea unei vacante atragatoare, credibile, intr-un rural epurat, unde omul e inghitit si calmat de natura. Dupa mindrie, reflexul doi poate fi ciuda: „uite cum stiu ei sa faca ceva despre tara noastra, noi de ce nu sintem in stare?" Poate pentru ca „avem" sentimente diferite fata de acelasi peisaj, pentru ca ii dam intelesuri. Natura aceasta, inteleasa ca sprijin al unui anumit ethos, dispare odata cu ethosul. Iar a doua etapa - comerciala - de abordare a „frumusetilor patriei" contine intentii de afirmare a exceptionalitatii contrazise de realitate. Nu sintem except