S-a întâmplat demult, demult de tot, în vremuri aproape de basm, când existau peste tot regi şi regine, prinţi şi prinţese, şi când un genovez visător şi îndrăzneţ era pe cale să ducă peste mări şi ţări gloria Spaniei şi a numelui său, spre a rămâne de-a pururi în memoria tuturor. Se numea Cristofor Columb, iar tradiţia spune că la 12 octombrie 1492 a descoperit un nou continent, fără ca în acel moment să fie măcar conştient de această realizare fără seamăn. Multe s-au întâmplat de la acea zi memorabilă încoace, şi bune şi rele, şi s-ar aduna râuri de cerneală şi munţi de hârtie din tot ceea ce s-a scris despre felul în care istoria s-a schimbat după aceea. Ceva rămâne însă de necontestat: în acea zi s-a pus piatra de hotar pentru o evoluţie diferită a tot ceea ce reprezintă cultura şi civilizaţia hispanică. Culoarea şi vivacitatea Americii Latine nu ar fi fost la fel fără ceea ce au dus cu ei conchistadorii, după cum şi Spania – Patria Mamă – nu ar fi aşa cum o ştim astăzi fără influenţa, uneori aproape imperceptibilă, dar prezentă, a teritoriilor de dincolo de mare. Întru permanentă aducere aminte a tot ceea ce a reprezentat Descoperirea, pentru a marca o epocă în care în Peninsula Iberică se finaliza crearea unui stat prin unificarea micilor regate sub o singură coroană, cea a Spaniei, concomitent cu începerea unei perioade de proiecţie lingvistică şi culturală dincolo de limitele sale europene, s-a hotărât ca Ziua Naţională a ţării să fie celebrată exact la această dată, 12 octombrie. Sărbătorită începând cu anul 1913 cu numele de „Día de la Raza“ (Ziua Rasei), avea să devină din 1929 „Día de la Hispanidad“ (Ziua Hispanităţii), termen introdus în limbă de câţiva dintre marii epigoni ai lui Cervantes, printre care Miguel de Unamuno, data aceasta a fost marcată şi de Academia Spaniolă de Limbă, pentru prima dată în 1935, într-un cadru solemn. Momentu