Decizia de matrasire politica la tava, cu foc mic, pentru domnul Mircea Geoana nu va aduce vreun rid suplimentar pe obrazul din stanga al Romaniei. Social-democratia acestei tari n-a stralucit de tonus si dnamism, in pofida unor nume sonore care au aderat la ea.
PSDR-ul "antic" a prins viata datorita narodnicilor rusi si basarabeni altoiti superficial cu cateva neinsemnate figuri nemtesti spre sfarsitul veacului al XIX-lea. Desi in "Contemporanul" anului 1881 semnau socialisti de marca, precum Vasile Conta si Dobrogeanu-Gherea, formatiunea politica nu a avut niciodata nervuri demne de luat in calcul.
Dupa moartea regelui Ferdinand, Partidul Social-Democrat a fost resuscitat cu largul aport al unor membri, dintre care se detasau Titel Petrescu si Stefan Voitec. Apropo de ultimul, va mai amintiti gestul lui suprem descalificant? Era acela cand ii inmana sceptrul de presedinte al tarii satrapului-ctitor al epocii de aur coclit.
Pentru a incheia succintul periplu istoric legat de acest becisnic fetus al comunismului, amintesc ca a mai parcurs de-a busilea cativa stanjeni prin smarcurile democratiei carpite dupa Revolutie. Se intampla in acordurile afone ale unui intermezzo ingaimat de un cor sub bagheta lui Sergiu Cunescu.
Prin urmare, zicerile lui Tutea: "Prin social-democratie s-a intrat in comunism. Nu se poate iesi din el tot pe acolo", au deplina acoperire. Pseudodemocratia romaneasca de astazi are in codul ei gene adanc incrustate de culoarea patlagelei timpuriu murate.
Pilda cea mai graitoare este cea intruchipata de octogenarul tovaro-dom', Ion Iliescu. Fostul purtator de dubla identitate, Jekyll & Hyde, este frecvent consultat in antractele piesei jucate de PSD pe scuarul politic. Cu toate ca aparentele disimuleaza, cazul apendicelui Geoana este un elocvent exemplu.
Pentru a nu strapunge pra