La câţiva ani după revoluţie, în 1995, Willy şi Lavinia Schuster îşi luau cei doi copii - un băiat de nici patru ani şi o fetiţă de doar un an - şi plecau în Germania, asemenea sutelor de mii de saşi şi şvabi porniţi în exod din România imediat după căderea comunismului. După trei ani erau însă "înapoi acasă", lecuiţi de ce înseamnă viaţa într-o ţară a Uniunii Europene.

În 1998, s-au stabilit la Moşna, veche aşezare săsească din apropierea Mediaşului şi locul de baştină al părinţilor Laviniei, unde ochiseră o casă cu vreo 2 hectare şi jumătate de curte şi grădină, pe care au dat 21.000 de mărci germane. Au refăcut-o, au ridicat o şură, un grajd şi un hambar, şi-au cumpărat două vaci şi un cal şi s-au început să facă agricultură.

În Germania, Willy Schuster - care vorbeşte fluent română, maghiară, germană şi engleză - şi-a continuat slujba pe care o avusese în ţară, unde a lucrat ca translator pentru diverse ONG-uri străine ce desfăşurau programe de asistenţă socială.

Willy a descoperit agricultura bio când o organizaţie din Elveţia a lansat un program de ajutorare a câtorva zeci de ţărani şi mici meseriaşi români pentru a-şi pune pe picioare propriile afaceri. În fiecare an, din 1994 până în 2000, a petrecut cel puţin trei luni în Elveţia, ca translator pentru ţăranii români veniţi să se instruiască în fermele ecologice elveţiene.

Din '97 i s-a alăturat şi Lavinia, tot ca translator, dar la cursurile unei "şcoli de ţărănci de munte", unde nevestele viitorilor fermieri români învăţau cum să utilizeze cât mai eficient resursele unei gospodării eco. "Şi uite-aşa am prins drag de agricultura bio, despre care până atunci nu ştiusem mai nimic. Şi ne-am hotărât să ne facem şi noi o fermă ecologică", îşi aminteşte Willy Schuster.

"De fapt, nu o fermă, doar o gospodărie ţărănească ecologică, de subzistenţă, aşa cum aveau pe vremuri bunicii