1. Care este numărul total de angajaţi ai statului? Cel mai important indicator care lipseşte din bugetul pe 2012 este numărul de bugetari. Ce fel de buget poţi construi şi poţi prezenta fără să ştii şi fără să expui pe prima pagină cu ce număr de angajaţi mergi în 2012? Din aceştia, câţi funcţionari, câţi medici, câte asistente, câţi profesori? De fapt, bugetul de aici ar fi trebuit să pornească: în 2012 este estimat că vom avea o populaţie de X persoane, din care în detaliu pe structură de vârstă. Apoi, estimăm că vom avea atâţia salariaţi, că vom avea atâţia elevi de şcoală, de grădiniţă, că se vor îmbolnăvi de gripă atâţia oameni, că va trebui finanţate atâtea stadioane, săli de sport. Unde sunt toate aceste date? Este posibil ca cifrele, alocările, să existe, dar din păcate aceeaşi formulă de prezentare ca în fiecare an - un PDF de 360 de pagini de unde trebuie să ghiceşti informaţiile esenţiale - împiedică analiza. De asemenea, lipseşte numărul de angajaţi pe fiecare minister.
2. Ce bază are presupunerea de creştere economică de 2,3% pe care şi-a construit bugetul guvernul? În document este menţionat, pentru prima dată, un interval: plus 1,8% - 2,3% pentru anul următor, dar PIB-ul din 2012 este estimat la 579,6 mld. lei, ceea ce înseamnă o creştere de 2,3%. Sigur că această prognoză are girul, ca şi în ceilalţi ani, al FMI şi al Comisiei Europene. Dar, ca şi în ceilalţi ani, FMI poate greşi. A greşit în 2009, când a estimat pentru România plus 2% şi am avut -7%, a greşit în 2010, când a văzut plus de 1,5% şi a fost minus 1,3% şi deja estima pentru 2012 plus 4%, ceea ce acceptă acum că nu va fi. De altfel, şi faptul că înaintează acum un interval pentru estimarea de creştere arată nesiguranţă. De ce România nu ar fi putut să meargă, din raţiuni de prudenţă, pe zero creştere economică în 2012?
3. Ce şansă de realizare au veniturile
