Sute de mii de români, mulţi plecaţi din ţară înainte de deschiderea graniţelor spre Europa, au îndurat umilinţe din partea patronilor, slujbe degradante, muncă la negru pe sume infime, nopţi dormite câte zece persoane într-o garsonieră.

Au sacrificat aproape tot pentru ca urmaşii lor să nu le împărtăşească soarta şi mulţi au şi reuşit. Ne-a confirmat acest lucru Mari Carmen Lozano, învăţătoare la şcoala „Virgen de la Granja", din localitatea Yunquera de Henares, provincia spaniolă Guadalajara:

„Românii sunt mult mai implicaţi şi mult mai interesaţi de educaţia copiilor lor decât spaniolii. Poate de aceea, elevii români sunt mai sârguincioşi şi peste 10-15 ani îi văd bine poziţionaţi oriunde ar ajunge în Spania sau într-o altă ţară".

„Va trebui să înveţe singură istoria României"

Una dintre elevele profesoarei Lozano este Andreea Condilă, acum în clasa a III-a, unde a primit doar calificative de „bine" şi „foarte bine".

Tatăl ei, Costel, trăieşte de zece ani în Spania muncind în construcţii. Nu se gândeşte să se întoarcă, mai ales că Andreea „a fost foarte bine primită încă de la grădiniţă şi apoi s-a integrat perfect în sistemul spaniol de învăţamânt." Fiica lui e pe primul plan chiar şi atunci când priveşte spre propriul viitor: „Având în vedere că în Spania sunt cinci milioane de şomeri, e timpul să ţii cu dinţii de locul de muncă."

Costel Codilă lasă să se înţeleagă că venirea în Spania a fost cea mai bună alegere pentru Andreea: „Fata mea învaţă acum într-un mediu mult mai bun faţă de cel întâlnit în şcoala din Alexandria, oraşul cel mai apropiat de satul unde am copilărit". Totuşi Costel nu vrea ca fiica lui să piardă contactul cu România.

„Deşi Andreea este născută, crescută şi va fi probabil şcolarizată până la final în Spania, ea se declară româncă peste tot. Vorbeşte la fel de bine şi română, şi spaniolă. Va trebui să