Borcane cu zacuscă, gem de corcoduşe sau ardei iute acoperă rafturile debaralei. Când dai cu ochii de cămara lui tanti Ileana începe să-ţi pară rău că nu e iarna în toi să poţi mânca pe săturate din murăturile pe care le pregăteşte cu frenezie de vreo două luni încoace.

Este o încăpere mică, dintr-un apartament de bloc ridicat pe vremea comuniştilor, dar care te duce cu gândul la belşugul beciului ţărănesc aranjat de mâna omului gospodar. Iar ce-i pus pe rafturile debaralei, până în criză dulăpior pentru acareturi, face deliciul nepoţilor.

„Cum trec pe lângă deraba, cum întreabă: «Buni, ce ne dai şi nouă bun?». Aşa că am umblat deja la compoturi. Tot pentru ei le-am făcut“, povesteşte pensionara, în timp ce Vlad, nepotul cel mare, dă iama iar în borcane, spunând, uşor amuzat că e prins la devorat, „bunica e maestră“.

N-o ia ca pe o laudă, dar mărturiseşte că rar i s-a întâmplat să-i răsufle un borcan. Pofta de dulce le-o potoleşte celor mici cu gemuri de zarzăre cu sâmburi de floarea-soareluri, de caise şi corcoduşe, cu compoturi de piersici, prune, cireşe şi vişine.

Click pe POZE pentru galerie foto

Primele care îţi iau ochii sunt borcanele cu bucăţi mari de gogoşari şi buchete de conopidă, opărite într-un amestec de apă şi oţet, cu boabe de piper, ienibahar şi muştar, cu sare şi zahăr. De gust intens, dar ca să şi facă pulpa gogoşarului să scârţâie în dinţi când muşti din ea şi să înţepe uşor la limbă, a pus şi hrean.

Tipic oltenesc

Treaba cu iuţeala e ştiută la olteni. De altfel, la loc de cinste în cămară stă un şirag de ardei roşii, iuţi foc, acum deja uscaţi, pe care iarna îi coace la flacără şi în aruncă în ciorba de fasole. Pe lângă ei mai are şi la murat vreo câteva kilograme de ardei, pe care ia înţepat cu scobitoarea şi le-a tăiat din codiţe, însă uşor mai „blânzi“,