Am văzut aseară la televizor un documentar despre Verdi. Bunişor. Verdi patriotul. Verdi care s-a despărţit de localitatea sa natală după ce concitadinii i-au spart geamurile pentru că se combinase „cu o curvă de cîntăreaţă de operă”. Verdi care devenise simbolul Italiei unite. Verdi care cînd a murit n-a auzit zgomotele trăsurilor care treceau prin dreptul hotelului în care se afla, fiindcă strada fusese acoperită cu paie ca să acopere zgomotul.

Dar cînd faci un film despre Verdi şi în filmul ăsta nu se aude vocea lui Pavarotti, cea mai verdiană voce posibilă, nu se aude nici vocea lui Placido Domingo şi, de fapt, nici una dintre marile voci prin care operele lui Verdi există, îţi iese partitura biografică, îţi mai iese şi ceva din muzica lui Verdi, dar treci pe lîngă miracolul muzicii lui Verdi.

Am văzut aseară la televizor un documentar despre Verdi. Bunişor. Verdi patriotul. Verdi care s-a despărţit de localitatea sa natală după ce concitadinii i-au spart geamurile pentru că se combinase „cu o curvă de cîntăreaţă de operă”. Verdi care devenise simbolul Italiei unite. Verdi care cînd a murit n-a auzit zgomotele trăsurilor care treceau prin dreptul hotelului în care se afla, fiindcă strada fusese acoperită cu paie ca să acopere zgomotul.

Dar cînd faci un film despre Verdi şi în filmul ăsta nu se aude vocea lui Pavarotti, cea mai verdiană voce posibilă, nu se aude nici vocea lui Placido Domingo şi, de fapt, nici una dintre marile voci prin care operele lui Verdi există, îţi iese partitura biografică, îţi mai iese şi ceva din muzica lui Verdi, dar treci pe lîngă miracolul muzicii lui Verdi.