Luna octombrie a marcat, la Teatrul Liric din Craiova, o nouă ediţie a Festivalului „Elena Teodorini“, cu o serie de repere deosebit de interesante şi diverse, printre care şi două noi producţii cu mare impact la public – musicalul Micuţa Dorothy şi, în final, opera Boema –, ambele revenind pe afiş după o îndelungată absenţă. Am urmărit şi noua montare a creaţiei pucciniene, de această dată în regia semnată de Arabela Tănase şi scenografia realizată de Răsvan Drăgănescu pe coordonate tradiţionale, aducând însă şi un element inedit, în sine foarte inspirat – o „carte“ imensă în planul îndepărtat al scenei, răsfoind filele de la un act la altul, dar care, surprinzător, în loc să se închidă pe ultimele acorduri cu pagina finală, sugestie a sfârşitului poveştii sau poate chiar al eroinei (Mimi), revine la coperta de început, ca şi cum s-ar relua firul acţiunii din punctul iniţial. Desenul în spiritul epocii, cu clădiri, străzi sau chiar fanfara militară, se pierde şi dublează cumva imaginile pictate pe fundal, de asemenea cu case, şi furnicarul străzii, „înecându-se“ astfel, în loc să fie proiectată acea „carte“ pe un fond închis, care ar reliefa pregnant şi semnificaţia ei şi schiţele respective. Iar printre costumele de secol XIX, bine concepute, se „strecoară“ un pulover cam actual purtat de Marcello (actul III) sau un tricou roşu cu „poze“ nedefinite, dar oricum modern, în care este îmbrăcat Rodolfo în actul IV, în contrast flagrant cu atmosfera tragică, mai ales când stă la căpătâiul iubitei care se stinge. Cât priveşte regia, urmează cursul clasic, dar personajele sunt destul de convenţionale şi lipsite de vervă, umorul şi explozia de tinereţe a studenţilor din Cartierul Latin, până şi Musetta fiind foarte ponderată, departe de cocheta plină de viaţă gândită de Murger şi Puccini tocmai ca pandant al delicatei Mimi. De aceea, nici cele două roluri de compoz