Academicianul Eugen Simion a afirmat pentru GdS că oltenii sunt extraordinari când nu se duşmănesc între ei, amintind de celebra izgonire a lui Marin Sorescu de la „Ramuri“ în 1990, o poveste de pomină
- Domnule academician Eugen Simion (foto), aţi scris în urmă cu ceva vreme despre Craiova cam aşa: „Când nu se ceartă la ei acasă, oltenii sunt extraordinari“. Vă menţineţi această afirmaţie? Oferiţi-ne şi unele detalii.
- Susțin și astăzi același lucru. Oltenii sau, cum le zice cronicarul moldovean, „moltenii“, sunt extraordinari când nu se dușmănesc între ei și nu trec la represalii care, observ, țin uneori decenii de-a rândul. Cel puțin în comunitatea culturală, aceea pe care o cunosc eu în chip direct. Ce i-au făcut lui Marin Sorescu în 1990 redactorii de la „Ramuri“ rămâne de pomină. L-au reclamat peste tot și în cele din urmă l-au dat afară de la revista pe care el o conducea și o ilustra de câteva decenii prin geniul talentului său. Faptă urâtă, detestabilă... Îmi amintesc și azi cât de lezat, vexat, intrigat a fost Sorescu. Nu-i venea să creadă că tinerii pe care el îi adusese în redacție și îi publicase îi răspundeau, acum, în acest chip. Poetul nu lua, probabil, în seamă ideea despre facerea de bine în lumea noastră. Proverbul are, cum știi, câteva variante. Eu ți-o amintesc pe cea mai decentă: „nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită“. Spiritul acesta de intrigă și de delațiune continuă, remarc, și azi. Când se întâmplă să stai de vorbă cu un om de litere (să-i zicem așa), primul lucru pe care îl face este să denunțe și să înjure copios pe cineva (un confrate). Afli peste o săptămână de la alt om de litere din același spațiu cultural că primul ipochimen spune despre tine cam aceleași lucruri insultătoare. Năravuri și moravuri. Am o experiență bogată în acest sens. Și am pățaniile mele, ca să spun așa ... Așa că părăsesc subiectul. Nu-i deloc in
