Republica Moldova există mai mult pe hârtie şi mai puţin în inimile cetăţenilor ei, îmi spunea odată un ziarist străin.Iar dacă statul este aşa, de ce ne-am aştepta la mai mult în privinţa şefului statului, de pildă?

De ce, în această situaţie, am lua imediat poziţie respectuoasă de drepţi şi am tremura de emoţie patriotică ori de câte ori ar apărea cel sau cea care întrupează pe Preşedintele tuturor moldovenilor de diferite seminţii?

Este dumnealui sau dumneaei imn, încât să-ţi întinzi strună şira spinării când îţi intră în urechi? Este un portret-robot în care să se recunoască fiecare moldovean? Nu! Este un produs al împrejurărilor. E cineva care, la un moment dat şi în ciuda voinţei majorităţii absolute a alegătorilor, pretinde să fie liderul unei naţiuni. Iar cineva care trebuie să-l aleagă nu-l alege pentru că e bun, ci pentru că trebuie. Şi de ce cetăţeni ar mai avea pretenţia ca omul care, teoretic, i-ar reprezenta să fie împopoţat cu toate valorile şi principiile pe care le cultivă în grădina admiraţiei şi respectului lor?

Aşa că, iubiţi compatrioţi, se pare că cel mai bine ar fi ca omul care va deveni preşedinte să nu aibă nici un principiu, iar valoarea pe care o prezintă să fie în cu totul altă privinţă decât în privinţa potrivelii cu preşedinţia... Iar cetăţenii să se împace cu gândul că acum cineva doar a găsit locul şi împrejurările în care preşedinţia se oferă, dacă nu gratis, apoi la un preţ extrem de redus, ca o marfă care se alterează...

Pe de altă parte, impresia de ultimă oră este că, în disperare că nu sunt capabili să aleagă un şef de stat cât mai lipsit de principii, valoare şi scrupule, liderii alianţei de la guvernare şi întreaga populaţie nerăbdătoare n-au făcut până acum altceva decât să-l aştepte pe dl Dodon. Tot aşteptându-l pe Dodon, societatea moldovenească a ajuns să înţeleagă că în Republica Moldova faptul că eşti