Cercul albastru reprezintă simbolul global al diabetului. Anul trecut, de ziua mondială dedicată acestei afecţiuni, au fost iluminate în albastru mai mult de 900 de monumente şi clădiri din 83 de ţări. Despre situaţia României în prevenţia şi gestionarea acestei maladii a omului modern, ne scrie dna dr. Marinela van den Heuvel-Olăroiu, la rubrica Jurnalul unui medic cosmopolit.

Întreaga lume se confruntă cu o pandemie de diabet zaharat (DZ) în urma occidentalizării modului de viaţă, îmbătrânirii populaţiei, urbanizării, care au drept consecinţe modificări ale alimentaţiei, adoptarea unui stil de viaţă sedentar şi dezvoltarea obezităţii. OMS estimează că, în prezent, în întreaga lume, sunt mai mult de 220 de milioane de persoane cu DZ şi avertizează că, fără măsuri de rigoare, în 2030 numărul acestora se va dubla. Prevalenţa DZ la nivel mondial este în creştere şi diferă semnificativ în funcţie de populaţia studiată, vârstă, sex, statutul socioeconomic şi stilul de viaţă. Predicţiile pentru anul 2025 sunt îngrijorătoare şi, conform aprecierilor American Diabetes Association, prevalenţa DZ va atinge 9%. Aproape 80% din persoanele cu diabet trăiesc în ţările sărace şi mai puţin dezvoltate şi tot aici se produc 80% din decesele cauzate de această afecţiune cronică. Nici România nu a fost cruţată de această „epidemie“. Începând cu anul 1997, cazurile noi de diabet zaharat au crescut semnificativ an de an, de la o incidenţă de 125,01%ooo locuitori în 1997 la 392,76%ooo locuitori în 2007, cu variaţii de la un an la altul. Prevalenţa diabetului zaharat este mai crescută în mediul urban de aproximativ două ori faţă de mediul rural, iar între sexe nu există o diferenţă semnificativă, dar s-a observat o uşoară creştere în rândul femeilor. Conform analizei realizate de Centrul Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătate Publică, în ultimii zece ani