George Bernard Shaw spunea că "democraţia este un mecanism care garantează că nu vom fi guvernaţi mai bine decât merităm". Nici nu ar fi rău să fie aşa...
Să ne imaginăm că se organizează la scară planetară alegeri libere, pentru un guvern mondial. Principiul democratic un-om-un-vot va aduce la putere o coaliţie chino-indiană. Aceasta va constata că Occidentul este cu mult mai bogat decât Orientul şi - pentru a-şi asigura realegerea - va iniţia politici de redistribuire. Exerciţiul a fost propus de economistul austriac Hans-Hermann Hope, autodefinit ca "teoretician social al anarho-capitalismului", care a conchis că democraţia este un mecanism de redistribuire a veniturilor şi avuţiei, prin care majorităţile sărace încearcă să se îmbogăţească pe seama minorităţilor avute.
În realitate, lumea nu este chiar atât de globalizată, democraţia func-ţionează cu adevărat în foarte puţine ţări, iar redistribuirea se face numai între ţări ale căror standarde diferă destul de puţin. Dar, mai ales, este evident că redistribuirea se face numai din interesul, la iniţiativa şi în măsura dorită de cei bogaţi, deci puternici, care îşi lărgesc "clubul", înţelegând că merită să suporte cos-tul înmulţirii şi întăririi aliaţilor, pentru a accede la mai multă putere şi bogăţie pe seama celor din cluburile mai sărace. De fapt, realitatea nu are de-a face decât aparent şi pur formal cu democraţia.
Uniunea Europeană este un club care ilustrează perfect această teză, iar criza grecească a demonstrat-o din plin, lăsând măştile să cadă. Cum poţi să te declari democrat şi să te opui unui referendum?!? Cuvântul democraţie înseamnă puterea poporului, iar referendumul este cea mai directă cale prin care poporul îşi exprimă voinţa; nimic nu poate fi mai democratic!
Şi totuşi, Europa, prin vocile sale cele mai reprezentative/bogate, s-a opus vehement, iar cariera politică a i
