Critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, profesor în cadrul Universităţii “Petru Maior”, catedra de filologie la Facultatea de Ştiinţe şi Litere, prof. dr. Alexandru Cistelecan a slujit întreaga viaţă pe baricadele limbii şi literaturii române. În preajma celor 60 de ani pe care profesorul îi va sărbători la începutul lunii decembrie, domnia sa ne-a făcut o frumoasă introducere în viaţa şi munca unuia din cei mai respectaţi profesori din mediul universitar din Târgu-Mureş.

Reporter: Când v-aţi îndrăgostit de limba română?

Alexandru Cistelecan: S-a întâmplat în şcoala generală când am avut primul profesor de limbă şi literatură română care avea filolologia făcută, Tudor Crişan se numea. Ţin minte că în jumătate din ore el citea romane, citea tinerii furioşi englezi, era chiar la curent cu literatura care se scria atunci în lume. Făceam nişte ore foarte interesante, cum nu mai făcusem până atunci, având profesori doar absolvenţi de liceu care suplineau care ne învăţa doar ce scrie în manual. El ne-a deschis minţile şi ne-a arătat că literatura poate fi extrem de fascinantă. Apoi la liceu am avut o profesoară foarte bună, Natalia Sălăjan, şi ea cu un rol foarte important, astfel că, încetul cu încetul m-am îndreptat spre literatură.

Rep.: De ce aţi ales acest domeniu?

A.C.: M-am apropiat de literatură pentru că mi se părea mai agreabilă, mai uşoară, mai plăcută, şi faci ceva ce “nu te omoară”, unde poţi îmbina plăcerea cu munca. Nu sunt multe profesii unde poţi face acest lucru, iar literatura mi s-a părut un domeniu în care poţi îmbina destul de rezonabil aceste aspecte.

Rep.: Când aţi ajuns la Târgu-Mureş?

A.C.: În 1987 printr-un fel de transfer, care atunci părea foarte complicat, la Revista Vatra. Pe atunci judeţele ţineau cu dinţii de cadrele lor în care îşi puneau speranţe de realizare culturală.

Rep.: