Ultimii trei ani (anul 2011, cel mai mult însă) mi-au dat ocazia să îmi observ şi să încep să-mi înţeleg tiparele comportamentale şi procesele de lucru care mi-au adus realizările pe care le am acum (bune şi proaste - nu contează). Mai bine zis, (abia) acum am început să înţeleg cum mă comport în diverse faze ale unui ciclu: plusurile şi minusurile pe care le am în activităţile de iniţiere, consolidare, creştere şi finalizare ale unui ciclu de lucru.

Despre final

Ani buni, până în 2007 - 2008, eram fericit de cantitatea de proiecte care urma a fi implementate în lunile noiembrie şi decembrie. Consideram un an de succes acela în care clienţii continuau să-şi dorească programe de training chiar şi în ultimele săptămâni ale anului (se lansau chiar noi proiecte în această perioadă). Şi mă lăudam cu reuşita asta. Mai mult decât atât: printre sesiunile de training din luna decembrie îşi găseau loc multe întâlniri inutile, şedinţe fără o finalitate clară şi care cereau noi şedinţe, construirea unor bugete interne în fugă, nerealiste şi cu repere irelevante, goana după cadouri şi felicitări de Crăciun pentru clienţi, bifarea unor întâlniri care fuseseră de mai multe ori amânate de-a lungul anului, cina de Crăciun cu întreaga echipă într-o seară în care mai toată lumea ar fi dorit linişte şi intimitate cu prietenii dragi şi cu familia. Zâmbesc acum şi mă întreb cum puteam să fiu atât de imatur şi cât de mult s-au schimbat lucrurile în doar câţiva ani de zile.

Cum oare ar trebui să arate un final reuşit - de şedinţă, de proiect, de an, al unui parteneriat? Cum ar trebui să arate "aterizarea"? Ce activităţi îţi oferă la final de an un ritm potrivit, energizant şi reprezintă mediul propice pentru a pregăti bine iniţierea unui ciclu următor? Ce lecţii am tras eu:

1. Finalul de an este momentul ideal să împărtăşeşti reuşitele şi provocările,