Avem de-a face cu o adevărată inflaţie a explicaţiilor. Unul crede că Guvernul e responsabil. Pentru altul, Preşedintele. Alţii arată spre "clasa politică", în ansamblul său. Pentru unii este de vină un fost Ministru de Finanţe dintr-un alt Executiv. Spiritul românesc. Criza mondială. Încălzirea globală.
Posibil. Dar sunt surprins că mai nimeni nu ia în calcul şi o altă explicaţie. Constituţia.
Ideea că textul unei Constituţii produce efecte economice este ceva stabilit deja de literatura de specialitate. Pentru cei care doresc un punct de plecare profesional, există lucrarea lui Persson şi Tabellini, The Economc Effects of Constitutions (MIT, Cambridge 2003). Înainte însă de a ajunge la argumente riguroase, haideţi să trecem în revistă situaţia din România.
Acum doi ani a avut loc un referendum. Validat de Curtea Constituţională. Un eveniment major, pentru că legea impune un prag de participare formidabil de înalt. Faptul că atât de mulţi oameni au venit încât referendumul a fost validat spune ceva despre întrebările referendumului. Este vorba, fireşte, de celebra problemă a "unicameralismului" şi de la fel de celebra propunere de reducere a numărului de parlamentari de la 471 la 300. Ambele propuneri aprobate de majorităţi impresionante.
Să facem distincţie între două probleme. Prima este a numărului de parlamentari. Acesta nu e stabilit prin Constituţie, ci prin legea electorală. Partidele ar fi putut să susţină o lege de reducere a numărului de colegii electorale. Nu au făcut-o.
Dar numărul de Camere este impus de Constituţie. Senatul nu poate fi desfiinţat, în vremuri normale, decât prin revizuirea Constituţiei. Aici vedem cum legea fundamentală obligă la menţinerea unei structuri bicamerale, evident mai cos-tisitoare, prin definiţie, în comparaţie cu un sis-tem unicameral.
Dar Constituţia mai are un mecanism prin care cheltui
