Executarea scurtă, fără drept la apărare, a lui Mircea Geoană în Comisia de arbitraj a PSD condusă de ambiţiosul Dan Şova, dar aplicând cu stricteţe indicaţiile lui Victor Ponta, seamănă al naibii de mult cu răfuiala din Rusia, de acum un secol, dintre bolşevicii lui Lenin, care mizau pe forţa brută a numărului, şi menşevici, mult mai puţini, cu o viziune mai liberală şi mai intelectualistă, dar care, în 1921, au fost declaraţi ilegali, trebuind să emigreze mulţi sau alţii, să se teamă pentru viaţa lor. În partid nu era loc de mai multe voci.

Se va discuta încă mult timp despre resorturile reale ale decapitării lui Geoană. Dacă sunt doar reproşurile aduse de Ponta şi de socrul său, Ilie Sârbu, privind unele gesturi de frondă, cam caraghioase (pretenţia de a candida iar la preşedinţie şi chiar vizita fără bilet de voie de la Ponta în SUA), apoi astea sunt subţirele. Fie spus, în cancelariile europene, dar şi peste Ocean, Ponta încă e un “no name”, pe când Geoană are, totuşi, uşi mult mai deschise, de care actuala conducere a PSD ar fi trebuit să aibă abilitatea să profite. Dacă Geoană a jucat totuşi, cum insinuează Ponta, pe mâna lui Băsescu, fiind un virus pedelist - deşi nu prea cred să aibă memoria atât de scurtă, încât să fi uitat cum l-a umilit Băsescu în seara prezidenţiabililor, măturând cu el pe jos -, apoi aceste acuze ar fi trebuit să fie argumentate. Inclusiv ieri, în audierea la Comisie, spre a convinge nu opinia publică în general, ci masa de pesedişti, aflată acum în derută. Or, lăsând impresia că de teamă că nu are probe pentru o măsură drastică, Comisia l-a convocat pe Geoană la ora 14.15, iar ea şi-a încheiat lucrările la ora 14.00! Să fi avut dreptate Geoană în declaraţia sa de presă de la ora 12.15? Oricum, modul în care a lucrat ieri Comisia de arbitraj a fost... arbitrar şi penibil, categoric nedemocratic. Oricât de vinovat ar fi fost Ge