Trimitand la genul de constructie si de umor din "E pericoloso sporgersi" si nu la "Marfa si banii", "Occident" - primul lungmetraj al lui Cristian Mungiu rata si el la mustata Premiul Camera d'Or la Cannes. In 2002 Radu Muntean iesea cu "Furia"- film cu care spune azi, fara furie, ca n-ar mai debuta. Hanno Hofer povesteste ca unii figuranti din scurtmetrajul sau "Ajutoare umanitare" nu doar se prefaceau ca erau beti la filmari.
Anul 2002 a inceput sa aduca o continuitate a prezentei romanesti la Cannes - cea mai importanta vitrina a filmului mondial - desi nimeni nu avea nici cea mai mica idee despre amploarea pe care noua generatie de cineasti o va lua. Lucrurile erau de-abia la inceput.
Dupa "Marfa si banii", urmatorul film romanesc selectionat la Cannes a fost "Occident", lungmetrajul de debut al lui Cristian Mungiu. Nascut in 1968, acesta studiase engleza la Iasi inainte de a buchisi filmul la Bucuresti. Scrisese in "Opinia Studenteasca" si semnase cateva scurtmetraje despre care breasla aflase. Daca despre Cristi Puiu nu se stia nimic in Romania la momentul debutului, debutul lui Cristian Mungiu era asteptat.
Cu "Occident", Mungiu facea un film de factura clasica, mai apropiat de Nae Caranfil si de „E pericoloso sporgersi”, decat de urmatorul sau film, „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”. „Occident” se ocupa de mai multi tineri confruntati voluntar sau indirect cu tema emigratiei. Umorul si lipsa de perspective a tineretului postdecembrist faceau din el un film de actualitate, dulce-amar, si multi spectatori tineri s-au regasit pe ecran si prin hit-ul pionieresc "Noi in anul 2000".
Prezentat la Cannes si preluat apoi de multe festivaluri internationale, "Occident" a fost surpriza momentului. (Desi, in timp, rezista mai greu decat "Marfa si banii".). Luandu-l pe Alexandru Papadopol de la Cristi Puiu, Cristian
