La Iancu e un restaurant din Otopeni, cel mai cunoscut si mai frecventat, alaturi de Casa Romaneasca. Insa Casa Romaneasca e la marginea Otopeniului, chiar in dreptul aeroportului, pe cand La Iancu e chiar in centrul comunei si imediat langa soseaua Bucuresti-Ploiesti.

Noi nu am vazut un panou care sa arate ca in locul acela e un restaurant, asa ca am trecut de el, si nu e lucru tocmai usor sa te intorci pe drumul acela atat de aglomerat si de constrangator. Am inteles ca La Iancu e de prin 2000 in acel loc, intr-o constructie usoara, din lemn si sticla, facuta in prelungirea parterului unui bloc, se pare. Are si o terasa ingusta pe doua laturi ale cladirii, cu multi arbusti cu coroana deasa ca sa apere cat de cat de zgomot si de praf.

Inauntru am gasit o atmosfera surprinzator de animata, cu multi clienti care pareau sa manance mai mult de foame decat de placere. La Iancu e frumos amenajat, in stil retro, numai cu lemn si cu foarte multe decoruri de bronz si de alama, destul de potrivite in context si care fac localul foarte primitor si cald. Mesele sunt mari, scaunele confortabile, totul pare destul de curat, asa ca, din acest punct de vedere, La Iancu e un restaurant cu o imagine si o identitate bine conturate si realizate.

Meniul domnului Iancu e lung, dar lung... Noi am numarat 165 de feluri, cele mai multe din bucataria romaneasca, insa si cu multe paste si pizza. Aceasta din urma, in special (adica pizza) pare sa fie foarte apreciata si cei cativa clienti din jur pe care i-am intrebat cum li se pare mancarea La Iancu au raspuns in cor ca pizza e cea mai buna. De altfel, domnul Iancu face si livrari la domiciliu, cu pizza, in primul rand, insa si cu multe dintre celelalte feluri.

Noi nu ne-am putut abtine sa nu comandam o "gustare calda", asa ca ne-am pomenit in fata cu o gramada mare de carne. Ca la mai toate restaurantele bucures