Postul Crăciunului este proba pe care o dăm noi, credincioşii, pentru marea întâlnire cu Pruncul Iisus. De ce postim? Cum postim? La ce ajută postul? Sunt întrebări la care au răspuns mari postitori, Sfinţii Părinţii ai Bisericii.
"Vedeţi, a lăsat Dumnezeu putinţa omului să se ridice prin har până la El. Şi, cum spun marii trăitori: «Când ajung acolo sunt mare, ca şi Tine, Doamne! Şi Tu te cobori la mine şi eşti mic ca şi mine!» Vedeţi, postul joacă un rol de mare importanţă în fenomenul acesta extraordinar al relaţiei noastre cu Hristos şi ne ajută a urca prin trăire la Dumnezeu. Dar postul este mult mai apăsat pe o trăire duhovnicească, pe o trăire creştină, decât numaidecât pe o mâncare «aşa» sau «aşa». (...) Despre post spun toţi Sfinţii Părinţi că este un lucru necesar, foarte necesar, şi e vorba şi de o terapie trupească: te scapă de o serie întreagă de boli, de ceea ce, de fapt, doctorii vor să elimine cu orice preţ din organism, toxinele. Postul e foarte bun. Deci lupta cea mare, dragii mei, este ca să te poţi cu orice chip forma duhovniceşte. Adică, vezi, trupul are şi el nevoie de hrană. I-o dăm. Însă începe să fie pretenţios, dacă nu-l stăpânim. Deci trebuie să punem oarecare pază: îi dăm cât vrem noi, nu cât vrea el. Pentru că este nevoie ca noi să ne îndumnezeim. Adică să ne pierdem ca să ne putem găsi. Renunţăm la personalitatea pământească şi ne instalăm în personalitatea îngerească. (Părintele Arsenie Papacioc "Părinţii Bisericii despre post" – Editura Sophia 2010)
Părintele Efrem Iosif "despre post şi trezvie": "Postul nu înseamnă doar înfrânare de la mâncare, ci mai ales o strictă înfrânare a simţurilor.
Atunci când simţurile sunt hrănite de lucruri din exterior, ele transmit o cantitate corespunzătoare de otravă minţii şi inimii, care ucide viaţa în Domnul a bietului suflet. De îndată ce orice gând rău se
