- Editorial - nr. 890 / 15 Noiembrie, 2011 Pe masura ce ne apropiam de recensamantul populatiei, in paginile foarte multor ziare in limba maghiara, din Harghita si Covasna mai ales, apareau valuri-valuri de atacuri antiromanesti, sub o deviza, stupida, in primul rand, prin mesajul ei: "Ca nu-i totuna cati suntem!”. Scaderea demografica este, pentru ei, o "problema nationala de destin”, devenita obsesie in "teritoriile alipite”, cum le place lor sa spuna. Ingrijorati ca s-ar putea ca, dupa recensamantul din octombrie 2011, sa fie mai putini decat dupa cel din anul 2002, s-au gandit ei, autonomistii, ce s-au gandit, cam cum ar putea ei sa fie mai multi. Oricum, scopul scuza mijloacele! Si au gasit si "solutiile”: ceangaii din zona Gheorgheni, care s-au declarat, in 2002, romani, acum, peste noapte, sa devina maghiari-maghiari, romii de prin Harghita, Covasna si Mures, sa se declare si ei ca se trag din Attila, iar familiile mixte si copiii lor sa spuna ca nu au nimic, comun, cu nationalitatea si cu limba romana, adepti fiind ei ai scrierii runice! Bazaconii, tampenii, falsuri, ca "Nu-i totuna cati suntem!”. Dorinta-i dorinta. Dar, oare, care-i putinta? Pentru ca, nu-i suficient sa vrei. Trebuie sa si poti! Or, vremurile de altadata au trecut demult, odata cu metodele intrate si ele in istorie. Care erau metodele? Le-au uitat, oare? Aceeasi marire, chiar dublare, a numelor unguresti o dorea si Telkes Simon, prin "Cum sa maghiarizam numele de familie”. Cum? Raspundea tot el: prin deznationalizarea crancena, prin schimbarile de nume, asa cum s-a vazut, in urma carora romanii, sarbii, croatii, alti minoritari, deveneau altceva decat erau. Adica, unguri! Numai ca azi, cu toate incercarile lor, acele vremuri au trecut! Neputinta de a mai recurge la mismasuri, acum, in secolul 21 din mileniul trei, devine pentru ei furie nestapanita, trecand la atacuri grosolane si la repro