Moldovenii aleg în continuare să muncească în străinătate, chiar şi pentru trei euro pe oră. Nu e mult, îşi spun ei, dar nu-i pot face acasă. Din acest puţin, reuşesc să se întreţină, dar şi să pună bani la ciorap ca să-şi ajute copiii sau părinţii rămaşi în ţară.
Torres Vedras, Portugalia. La periferia oraşului se întinde una dintre cele mai mari întreprinderi de sere din ţară. Aici lucrează laolaltă zeci de moldoveni, unii abia de câteva luni, alţii deja de trei ani. Cultivă roşii, fasole sau salată. Vara lucreză câte zece ore pe zi, iarna - doar opt. Câştigă relativ puţin: 3,25 de euro pe oră, dar nu se plâng.
„Fac economie la tot ce se poate. În loc de patru bucăţi de pâine, mănânc doar două. Să creşti şi să culegi roşii nu e atât de uşor, dar ce să-i faci?", se întreabă Victor Grigorev (34 de ani), ajuns de şase luni în Portugalia. A absolvit Metrologia la Chişinău, a lucrat chelner, dar şi-a pierdut locul de muncă cu puţin timp înainte de a emigra. N-avea încotro. Soţia tocmai îi născuse o fetiţă. Împreună cu ceilalţi moldoveni, Victor locuieşte în una dintre barăcile de pe teritoriul întreprinderii. Căsuţele sunt decorate modest, dar aproape în fiecare cameră şi-au găsit loc fotografiile celor dragi şi câte o icoană.
Click aici să vezi galeria foto!
Zinaida Mircea (27 de ani) are acasă doi fii. I-a lăsat în grija naşilor de cununie. În fiecare lună, pune deoparte cam 500 de euro. „Îi ajut cu ce pot. Le trimit bani şi jucării. Sunt aici doar pentru ei. Îmi lipsesc mult... M-aş întoarce cu primul avion în ţară dacă aş avea unde să fac măcar jumătate din aceşti bani", îngână tânăra răvăşită de dor.
Majoritatea au ajuns aici după ce Alexei Butnaru (30 de ani), mâna dreaptă a patronului portughez, le-a sugerat că-şi pot câştiga pâinea cinstit şi legal.
„Acum câţiva ani, firma avea doar doi angajaţi, printre care şi eu
