PD-L guvernează într-o perioadă oribilă din punct de vedere economic. Şi, firesc, se erodează. Lalolaltă cu mentorul său, dar mult mai accelerat, fiindcă Traian Băsescu are talentul deosebit de a convinge lumea că el e băiat bun, da-l strică anturajul şi alţii-s mereu de vină. Dincolo de fireasca scădere a intenţiei de vot, portocaliii se confruntă şi cu un uriaş scandal de corupţie.

Într-o singură lună, în judeţul Cluj, unde funcţionează reprezentanţă românească a omerta şi vreme de şapte ani n-a călcat picior de procuror pe la poarta unei autorităţi locale, au fost săltaţi doi fruntaşi pedelişti extrem de influenţi. Mai mult, unul dintre ei, primarul Sorin Apostu, lasă nişte dâre evidente care duc fix până-n uşa şefului de partid şi premierului Emil Boc.

Ce face, în acelaşi timp, principalul partid al unei Opoziţii care stă numai cu corupţia-n gură? Profită în vreun fel de rahatul cleios în care au intrat rivalii politici? Îi apasă hotărât cu talpa pe căpăţâni, să se sufoce şi să nu mai iasă din magmă pe vecie? Avertizează comisarii internaţionali (era să scriu sovietici, pardon de vaga confuzie), fără de care nici iarba nu creşte, că ţara este stăpânită de un clan mafiot cu filiale judeţene? Aiurea! Întâi de toate, se miră prostit de câtamai pleaşca electorală i-a căzut în cap. Iar după aia, ca nu cumva să-şi rupă gâtul adversarul şi să scape-n câştigător înainte de vreme, începe să se autodevoreze cu o voluptate înspăimântătoare.

Aşa că, brusc, conducerea lui legitim aleasă descoperă că Mircea Geoană e loser, că-i lipsit de caracter şi că, aşa prostănac cum îl crede lumea, joacă plin de pasiune la două sau mai multe capete. Şi-l execută transparent, pentru o vină incertă, la modul cel mai stalinist cu putinţă, să nu care cumva să banuiască votanţii antibăsişti că s-ar putea întoarce democraţia-n România după abolirea tiraniei. Iar preşedintele