Avem în faţă un buget prudent, alcătuit sub lupa Troikăi finanţatoare, coordonată de FMI, la cererea Comisiei Europene şi cu expertiza Băncii Mondiale.
Dacă lucrurile vor merge bine, guvernul are posibilitatea să facă anul viitor două rectificări bugetare şi speranţele, atât ale politicienilor, cât şi ale populaţiei, se leagă de posibilitatea majorării pensiilor şi a revenirii salariilor bugetarilor la nivelul pierdut în vara lui 2010. Dacă lucrurile merg prost, ne putem adăposti sub pulpana finanţatorilor oficiali.
Fundamentul oricărui buget este însă estimarea privind creşterea economiei şi aici guvernul s-a bizuit pe estimările, oarecum volatile, afişate de Troikă. Potrivit acestora, economia României ar putea creşte anul viitor undeva, în intervalul 1,8-2,3%. Nu ştim dacă proiectul de buget ia în calcul varianta minimă sau una intermediară. Între cele două cifre apare în viaţa reală o diferenţă de vreo câteva miliarde de lei care ar putea fi cheltuiţi. Probabil a fost utilizată varianta prudentă, aşa încât să poată avea loc eventuale rectificări favorabile cheltuielilor.
România va putea deci cheltui anul viitor, din fonduri publice, peste 206 miliarde de lei. Va putea face asta, în condiţiile în care va împrumuta vreo 11 miliarde de lei, pentru a completa sumele colectate din taxe şi impozite, despre care guvernul crede că vor depăşi 195 de miliarde de lei.
Acest buget extrem de atent alcătuit nu schimbă peisajul fiscal românesc. Nicio taxă nu va fi schimbată, deşi ar fi fost înţelept din punct de vedere economic. Oamenii de afaceri sugerau că o reducere a cotei de contribuţii sociale ar fi benefică pentru economie şi, mai ales, pentru salariaţi. De altfel, era vorba ca modificările aduse Codului Muncii să fie acompaniate de o reducere a fiscalităţii pe muncă, pentru ca reforma să dea roadele scontate, adică să ofere mai multe locu
