Pe Marc Cannizzo l-au adus la Bucureşti afacerile, dar l-au convins să rămână oamenii. La început, speriat de "jungla urbană" în care aterizase, rămânea ore întregi în birou şi apoi se refugia la Ateneu. Acum spune că se simte cu adevărat acasă când îşi petrece serile cu oamenii de aici, care îi lipsesc cel mai mult atunci când trebuie să plece pentru perioade scurte de timp din România.
În ultimii 18 ani, elveţianul cu origini siciliene a petrecut perioade relativ lungi de timp în România. Primul job care l-a adus în Bucureşti, în 1993, a fost un proiect de-ale omului de afaceri Ion Ţiriac, pentru care a mai lucrat şi ulterior. A urmat apoi Deloitte, Creditanstalt Bankverein şi Raiffeisen. În prezent, Marc Cannizzo administrează o firmă de training în domeniul financiar. Înainte să vină în România, Marc Cannizzo a lucrat 10 ani pentru Citibank în Zurich.
"Sunt un mare fan al României în acest moment", spune Marc Cannizzo. Dar lucrurile nu au stat însă aşa de la început.
Refugiul la Ateneu
În octombrie 1992, elveţianul venea prima dată la Bucureşti pentru a decide dacă acceptă sau nu jobul care i se oferise. Într-o zi foarte friguroasă, ajuns într-un terminal cu geamuri sparte prin care îşi rătăcise zborul o pasăre, Marc Cannizzo a avut aceeaşi impresie pe care trebuie să fi avut-o Neil Amstrong când a făcut primul pas pe Lună.
"Totul era gri, gri, gri, fără culoare. A fost extrem de ciudat, ca într-o junglă urbană. Totul arăta ca o scenă după război", îşi aminteşte elveţianul.
În ciuda impresiei profund neplăcute, a acceptat jobul şi a revenit în 1993. La început, Bucureştiul i-a rămas străin, pentru că petrecea foarte multe ore în birou, iar când ieşea se refugia la Ateneu, primul lucru care l-a surprins plăcut în cenuşia capitală.
"Am fugit acolo mereu, era un refugiu. Istorie, stil, concerte, muzică. Era ceva familiar. Mă s
