Odată cu lovitura aplicată Italiei, care înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât 20% din PIB-ul Uniunii Europene, criza datoriei a făcut un salt calitativ,

Principalii lideri ai economiei mondiale s-au arătat alarmaţi de situaţia actuală în cadrul ultimului summit al G20, deşi solidaritatea a strălucit prin absenţă, deoarece SUA şi Asia i-au sfătuit pe europeni să se ajute mai întâi singuri. Iată scenariile posibile:

Italia cere ajutor extern

Dacă Italia continuă cu un cost de finanţare pe pieţe situat la 7%, faţă de procentul de 2% din Germania, situaţia va fi nesustenabilă pe termen mediu, iar conturile publice ale ţării se vor înrăutăţi – atât în materie de datorie, cât şi de deficit – cuprinse într-un fel de cerc vicios. Roma intenţionează să ceară pieţelor 400 de miliarde de euro în 2012.

UE consolideează fondul de slavare

Dacă UE vine în ajutorul Italiei, va trebui să consolideze în mod imperios Fondul de Salvare, dotat cu doar 440 de miliarde de euro şi a cărui sumă nu este operativă în totalitate după salvările Greciei, Irlandei şi Portugaliei. Există un pre-acord pentru a ridica “puterea” acestui fond până la suma de 1.000 de miliarde de euro, însă lipsesc detaliile tehnice.

Criza se extinde şi mai mult

Dacă Italia cade şi trebuie să ceară ajutor financiar din exterior, dincolo de cel pe care îl primeşte acum sub formă de cumpărare masivă de acţiuni din partea BCE, contagierea către alte ţări cu situaţii bugetare slabe – cum este cazul Spaniei şi Belgiei – este practic garantată -, deşi persistă şi îngrijorarea că tsunamiul ar putea ajunge şi la Franţa.

Euro face implozie

Dacă Italia cere ajutor, iar UE şi FMI nu au mijloace pentru a-i acorda sprijinul necesar, există riscul ca euro să facă implozie, în sus sau în jos. Poate că unele ţări slabe în termeni bugetari vor fi obligate să iasă din zona monedei