Presa europeana se intreaba cum de a fost posibila o asemenea tragedie in zona euro, chiar sub ochii celor care acum incearca s-o dreaga, dar atunci n-au miscat un deget, ca sa-i puna Greciei din timp niste cauciucuri de iarna, pentru evitarea derapajului.

Tragedia a fost posibila, pentru ca, din pacate, Grecia si-a intins singura nada, a muscat-o din plin, iar acum, cand a ajuns sa se zbata in undita, trimite semnale disperate SOS, ca sa vina altii s-o scoata din carlig.

Toti analistii sunt de acord ca principalele cauze de la care pornesc nefericitele belele grecesti sunt imprudenta statului si balbaiala, ca sa nu spun chiar nepriceperea.

Nu e de mirare. Statul elen s-a obisnuit cu venituri care soseau de la sine, cu ghiotura, din turism, fara prea mult efort. Statul n-avea decat sa le incaseze.

In rest, Grecia nu datora nimanui nimic; poate numai recunostinta Proniei pentru vestigiile stramosesti, pentru frumusetile peisajului presarat cu insulite si golfulete insorite si, bineinteles, pentru fascinatia livezilor cu maslini, smochini si portocali.

Si iata cum, din vorba in vorba, dam peste marele secret al lui Polichinelle. Turismul, cu activitatile sale colaterale, ii aduceau statului venituri, iar statul a lasat nederanjati alti operatori de pe piata, atat dintre cei mici, cat si dintre cei mari, dar mai ales dintre cei uriasi.

Cercul vicios s-a inchis, iar sacul a ramas gol

Grecia nu este, insa, numai tara turismului. Aici misuna conturile marilor armatori ai lumii, aici se numara bancnotele pescuitului maritim si infloreste, la negru, un neinchipuit comert cu antichitati.

Antichitatile gresesti au umplut vitrinele colectionarilor lumii. De pe urma lor au profitat multi, ei mai profita inca, si numai statul elen fluiera a paguba, fiind greu de crezut ca intr-o afacere