La 100 de ani de la naşterea filosofului canadian Marshall McLuhan, cel care a prezis apariţia World Wide Web cu trei decenii înainte şi a descris lumea viitorului ca pe un imens „sat global“, presa de pretutindeni este confruntată cu mutaţii de profunzime care pun sub semnul întrebării rostul, funcţionarea şi bazele ei conceptuale.

Având o convingere aproape religioasă că mass-media influenţează decisiv viaţa oamenilor şi viziunea lor despre lume, preocupat să descifreze care va fi natura mesajului mediatic în viitor, precum şi cum va funcţiona lumea determinată de noile media, Marshall McLuhan nu şi-a bătut capul cu problemele de etică jurnalistică. Totuşi, prin forţa exploratorie a teoriilor sale, McLuhan a observat că se conturează o prăpastie între mass-media guvernate de noile tehnologii şi abordările eticiste tradiţionale. Profeţia unei prese participative, extinse dincolo de comunitatea profesioniştilor, aşa cum spunea într-o lucrare publicată în 1967, s-a împlinit sub ochii noştri odată cu Internetul, Facebook, blogosfera etc. S-a schimbat împreună cu noile platforme şi morala mesajului mediatic?

Jean Baudrillard oferă, în contrast cu optimistul McLuhan, care vedea în schimbarea mass-media o cale de armonizare culturală a societăţii, un răspuns pesimist şi radical: mass-media, televiziunea în special, sunt instrumente de dominaţie, manipulare şi control social, menite să inducă confuzie prin ştergerea frontierei dintre realitate şi show, între public şi privat etc., punând în pericol libertatea de expresie însăşi. „Puritanul“ Baudrillard vede în dispariţia „Galaxiei Gutenberg“ profeţite de McLuhan disoluţia lumii moderne pentru a face loc consumerismului postmodern, culturii faptului divers, unde tot ce înseamnă nimic este glorificat, unde simularea şi reciclarea reprezintă noua etică. Pseudoştiri despre pseudoevenimente, pseudoobiecte inte