A ajuns cuţitul la os! A venit vremea tehnocraţilor, tocmai acolo unde scena politică era mai aglomerată cu politicieni sadea! Grecia şi Italia au instalat în fruntea guvernelor reprezentanţii unei elite pe cît de necesare, pe atît de puţin prizate chiar şi în marile democraţii europene. Cine sunt reprezentanţii acestei "specii" şi ce reprezintă ei? La noi, pe meleagurile mioritice, "tehnocraţii" sunt cei cîţiva "rătăciţi" care, fie au ezitat prea mult să se alinieze vreuneia dintre forţele politice dominante şi au rămas pe din-afară, fie, spre deosebire de corifeii politicii, au apucat să mai citească o carte, două, de specialitate şi după ce şi-au încheiat studiile universitare, masterale, ori doctorale. La ei, tehnocraţii sunt o categorie specială a intelectualităţii de formaţie universitară, a cărei vocaţie este analiza şi soluţionarea problemelor sociale şi de guvernare, fie ele de natură economică, adminis-trativă, legislativă, organizaţională, ori culturală. În Franţa, Italia sau Marea Britanie, Spania ori Germania, oamenii aceştia frecventează aceleaşi înalte şcoli, se cunosc bine între ei şi se recunosc ca membri ai aceleiaşi elite, se întîlnesc profesional în paginile revistelor de specialitate, ori la simpozioane şi mari sesiuni de specialitate. Îşi cîştigă existenţa din activităţi universitare, ale think-tankurilor, ori ale marilor firme de expertiză şi consultanţă. Nu coboară în sfera concretă a guvernării, în primul rînd pentru că nu sunt lăsaţi! Există o diviziune a muncii, bine stabilită şi aproape imposibil de ocolit: politicienii sunt cei ce pun în mişcare roata morilor electorale, sunt aleşii electoratului şi se bucură de privilegiul de a primi direct mandatul de guvernare de la alegători; tehnocraţii sunt cei care furnizează expertiza necesară şi mai ales soluţii pentru problemele dificile care se ivesc permanent pe agenda oricărei guvernări. Acea