o poveste cu iz de realitate de fapt nici macar nu e iz e chiar realitate
***********
Unul din primele mele texte [pe Pandoras] a fost despre o domnisoara pe nume Georgeta. Georgeta era [cel putin cand am cunoscut-o] intruchiparea a tot ce detestam la acel moment pe lume. De aceea s-a transformat in subiect de text, uneori imi e atat de usor sa scriu despre oameni pe care nu-I apreciez, nu-I inteleg, ma dezamagesc. Sunt urati, gresiti, rai, deformati, incovoiati, pitpalaci, mocofani, strambi…..nu am nici o problema sa scriu despre astfel de oameni, dimpotriva …
De la un moment dat incolo, locul Georgetei a fost luat de o pravalie cu articole dureroare pentru inmormantari [nu sunt la curent alternativ cu trendul sicrielor, cand merg- directia e crematoriu, so… ma pricep mai bine la urne si nisip]: cosciug, candele, atlas, coroane, ba chiar exista si o masina parcata in fata [langa pubele colorate de gunoi, ca-n filmele lui Bregovic, numai acolo mai vezi asa ceva : pubele, sicrie si freo doi domni tigani sau daca nu sunt domni tigani sunt nebuni, sub influenta alcoolului sau ciudati / ciudate] magazanului, ceva gen “Inmormantati-va cu noi, veti ajunge acolo unde doriti, via ce strada va place” [exagerez, fireste. dar masina era]
Cand mergeam la supermarse o luam intentionat prin parc, numai sa nu trec prin fata lor…imi era frica de acest magazan si ideea de a trece prin fata unei situatii atat de dure [nu stiu despre voi ..dar mie nu imi place sa vad moartea. o inteleg. o accept. nu mi-e teama de ea. nu mi-e frica sa mor. dar…nu ..nu…nu..doresc sa trec prin fata pravaliilor cu si despre moarte. imi strica ziua / aduce ghinion. e ..cum sa va explic..ca atunci cand nu mancam bomboanele fara de culoare din punga m&m, cam asa…].
Well……………………….cine spune ca nu exista happy end in viata..greseste !!!!!!
Fireste ca exista! Nimic nu e intamp
