Cu tot respectul, cum spun mafioţii din clanul Soprano, vreau să remarc ce serioase au devenit preocupările de etică în cele două mari partide româneşti în ultima vreme. La PSD, Comisia de Integritate Morală s-a pus în mişcare şi a operat o decapitare majoră: cea a preşedintelui Senatului, Mircea Geoană. Sursa: EVZ

La cât a fost acesta de martirizat zilele astea, aparent fără cine ştie ce motiv, aproape că-ţi devine simpatic dl. Geoană. Deşi numai naivii îşi fac iluzii că dacă ar fi câştigat preşedinţia în 2009, el ar fi guvernat cu tehnicienii outsideri pe care îi flutura în campanie, precum jurnalistul Andrei Postelnicu sau alţi tineri cu diplome occidentale, iar nu cu goodfellas precum Vanghelie şi Cătălin Voicu, după cum s-a văzut ulterior. (Şi, poate, un pic şi cu Cosmin Guşă, şi ceva mai mult cu Vîntu).

Dacă actuala linie a frontului în interiorul PSD este Geoană (cu organizaţia Dolj, plus nişte tineri cosmopoliţi, plus un alai de doamne activiste vrăjite de sintagma "mari contacte internaţionale" – e citat din dl. Geoană, să ştiţi, nu pun de la mine) versus Ponta-Şova (firma de avocatură, plus organizaţia de tineret fără diplome internaţionale, ci de Spiru Haret) să mă trăznească dacă văd vreo dimensiune de "integritate morală", inter-generaţională sau reformistă a acestei dispute.

Trec peste ironia homerică a existenţei în PSD a unei Comisii de Integritate Morală care n-a făcut nimic deşi Năstase este în tribunal pentru corupţie, Cătălin Voicu a făcut puşcărie, Robert Negoiţă are sechestru pe blocurile fără TVA, iar diverşi alţi baroni locali au fost ba săltaţi, ba eliberaţi de DNA. Pare că interpretarea canonică a "integrităţii morale" în PSD n-are dea face cu cea la care ne gândim noi, ci trebuie tradusă ca "loialitate neabătută faţă de grup", à la Soprano, că de aia sunt puşi acum Geoană şi numitul Negoiţă la index, nu pentru