- Istoric - nr. 890 / 15 Noiembrie, 2011 Ungaria, ocrotitoarea criminalilor In 15 septembrie 1940, cei 157 de romani ciuruiti de gloantele companiei comandate de locotenentul Vasváry Zoltán, sau spintecati cu baionetele, au fost inmormantati in groapa comuna, fara preot si fara sa li se puna o cruce. Un bun crestin, Nagy Bálint-senior, a incercat sa transmita urmasilor ca pot pune cruci mortilor. A intervenit insa locotenentul Vasváry: "La caini, nu le trebuie cruce”... La 13 martie 1946, 14 cetateni din Ip, participanti la masacru, au fost condamnati la inchisoare pe viata. Tribunalul Poporului din Cluj a judecat 63 de invinuiti, din care doar 26 au putut fi arestati, deoarece majoritatea celor 37 au fugit in Ungaria, de unde n-au fost extradati niciodata. Principalul autor al crimelor, Vasváry Zoltán, si-a gasit adapost in Statele Unite ale Americii. Cativa dintre cei arestati au murit in inchisoarea din Aiud: Ösz Arpád, Béres Vasile, Béres Nicolae, Borzási Francisc, Béres F. Sigismund. Altii, carora li s-a redus pedeapsa (majoritatea au fost condamnati la 20-25 de ani munca silnica), fiind eliberati: Kisfalusi F. Alexandru si Csepei A. Sigismund, iar Kisfalusi Bálint, condamnat in contumacie la 20 de ani, a gasit un alibi care l-a salvat: chipurile ca el a fost prizonier in URSS, iar in noaptea masacrului n-a putut participa pentru motivul ca a fost... beat! Si Curtea de Apel Cluj l-a achitat in anul 1949... Majoritatea condamnatilor n-au petrecut insa prea multi ani in temnite, gratie interventiilor Uniunii Populare Maghiare. Au curs insa actiunile de recurs, sub motivatii aproape copiate la indigo: ba neconstitutionalitatea Decretului-Lege nr. 312/ 1945, care ar fi fost in dezacord cu Constitutia, ba chiar neconstitutionalitatea Tribunalului Poporului sau "reaua compunere a instantei”. Toti acuzatii, dupa cum consemna istoricul Petre Turlea, s-au considerat n