Pentru PDL, arestările de la Cluj reprezintă ceva mai mult decât pierderea unui simplu primar, cum s-a întâmplat la Râmnicu Valcea sau Craiova. Numeroşi lideri de la centru s-au declarat, în particular, şocaţi de eveniment, interpretându-l ca pe un atac direct la premierul Emil Boc. Acesta l-a girat şi impus pe Sorin Apostu, un necunoscut pentru clujeni până în 2008, în locul său la primărie după instalarea în funcţia de prim-ministru. Apostu ar fi, prin urmare, creaţia lui Boc. Însă de ce ar fi responsabil ultimul pentru faptele altuia? Sigur că nu poate fi socotit răspunzător direct, însă Emil Boc are totuşi o răspundere politică cel puţin în ce priveşte calitatea oamenilor de care s-a înconjurat la Cluj.

Sunt două variante: fie Emil Boc nu ştia nimic despre situaţia de la Cluj, deşi tot oraşul vorbea intens în ultimul an despre primarul „50%“. În această ipoteză, apar semne de întrebare în ce priveşte capacitatea premierului de selecţie şi promovare a apropiaţilor săi. Fie Boc ştia sau bănuia câte ceva, iar, în acest caz, devine complice din punct de vedere politic. În ambele situaţii însă, arestările de la Cluj lovesc prin ricoşeu în imaginea lui Emil Boc, care a avut grijă în cei aproape patru ani de când a fost numit premier să păstreze legături puternice cu oraşul, dirijând resurse importane către capitala Ardealului.

Teoria atacului calculat la Emil Boc se bazează însă pe scenariul conspiraţionist, potrivit căruia DNA acţionează la comandă politică. Or, nu există dovezi că procurorii deschid dosare la ordin. Dimpotrivă, în ultimii ani, au oferit suficiente probe că realizează anchete independente, fapt notat în fiecare raport de ţară întocmit de Comisia Europeană. Prin urmare, pare mai plauzibil că arestările s-au produs ca urmare a funcţionării DNA ca instituţie tot mai puternică şi autonomă. Dacă primarul Clujului ar fi complet inocent, în