„Sunt absolut consternat“ - i-a mai rămas lui Geoană să exclame, în curtea de la Kiseleff, acolo unde s-a ţesut de către alţii povestea măririi şi a decăderii lui.

Îl vor arunca la coş ca pe un papuc. La fel au făcut şi după ce a pierdut Primăria Bucureştilor în faţa lui Traian Băsescu în 2004. De-acolo, din cortul mare şi alb, făcut pentru victorie şi unde „colegii“ l-au lăsat singur să-şi bâiguie înfrângerea, l-au recuperat câţiva bărbaţi din Cluj, sperând că, trăgându-l ei, şi nu alţii de sfori, vor face şi vor drege în partid. Dar Clujul e departe şi în scurtă vreme vulpile rodate din partid au înhăţat cu dibăcie sforile. Şeful PSD, Mircea Geoană, a executat cât s-a priceput el mai bine scenariul pus la dispoziţie de bonzii partidului, Mitrea, Hrebe, Năstase şi Iliescu.

A condus cu maxim entuziasm campania de suspendare a preşedintelui Băsescu din 2007, ţipând din toţi bojocii cuvinte stranii pentru un fost ambasador în State şi şef al diplomaţiei de la Bucureşti. În 2008 a acceptat senin şi cu acelaşi maxim entuziasm căsătoria cu adversarul PDL, din care s-a ales cu şefia de la Senat, iar partidul cu nimic. În fine, a pierdut catastrofal prezidenţialele din 2009, după ce avusese în spate o susţinere nemaivăzută. „Prostănacul“, aşa i-a spus conducătorul de facto al PSD, eternul Ion Iliescu, şi-aşa i-a rămas numele până în ziua de azi, când nu înţelege de ce partidul vrea să-l arunce la gunoi. După ce i-a fost închisă gura printr-o suspendare de şase luni, pe nepusă masă, după întoarcerea din America, acolo unde „merg ca la Dăbuleni“, partidul a decis să-l dea jos de la şefia Senatului. De ce? Călătoria de la Moscova din 2009, mult mai aventuroasă pentru întreaga Românie, nu a supărat partidul.

Oare nu este el un fiu credincios partidului? Ca şef al Senatului, nu a blocat el toată activitatea Camerei, toate legile trimise de guvern şi, în c