În ciuda faptului că la Roma şi la Atena noile guverne sunt conduse de tehnocraţi meniţi să calmeze pieţele financiare, acestea din urmă rămân agitate şi neîncrezătoare în capacitatea unor ţări precum Italia, Grecia şi Spania de a depăşi criza datoriei publice. În paralel, în Franţa analiştii se întreabă dacă nu cumva am intrat într-o „eră a bancherilor” şi mai ales una în care pieţele financiare intră în conflict cu democraţia.

Sunt întrebări pe care şi le pun atât presa de stânga, cât şi cea de dreapta, pe fondul unei nelinişti comune, dar cu răspunsuri diferite. Nu este greu de constatat că democraţia nu este sinonimă întotdeauna cu competenţa şi onestitatea în materie de gestiune. Exemplul cel mai flagrant este Grecia, unde oameni care au ajuns la putere în mod democratic au condus prost economia ţării şi au dus-o la ruină pe un fond de corupţie aliat cu incompetenţa. Iar acum, în mod paradoxal, oameni noi, care au ajuns la putere sub presiunea pieţelor financiare, şi care nu au deci legitimitate democratică, trebuie să asaneze o economie muribundă, să cureţe „grajdurile lui Augias”, într-o analogie cu mitologia Greciei antice.

Monti şi Papademos operează fără anestezie

Dacă Heracle a reuşit într-o singură zi, deturnând două râuri, să cureţe grajdurile regelui Augias, cu siguranţă că premierul Lucas Papademos va avea nevoie de mai mult timp pentru a şterge urmele a douăzeci de ani de administraţie dezastruoasă în ţara sa, ca să nu mai vorbim de schimbarea mentalităţii în Grecia.

Este şi cazul premierului Mario Monti, în Italia, care trebuie să scoată Italia din paralizia şi mai ales din iluzia în care s-a complăcut timp de 17 ani, cât a durat „berlusconismul”. Iată deci că doi oameni legaţi de sfera bancară şi fără legitimitate democratică trebuie să-şi asume acum sarcini clinice, să opereze fără anestezie pentru a salva, împreună cu