În epoca regalã şi cea mai mare parte a epocii republicane, armata o alcãtuiau cetãţenii. Ideea unei armate de "mercenari" câştigã teren în condiţiile mutaţiilor demografice şi geografice ale statului, ale perpetuãrii stãrii de rãzboi şi ruinãrii gospodãriilor. În timpul imperiului armata este reorganizatã şi stabilizatã vreme de trei secole. Avem acum de-a face cu profesionişti şi reguli bine definite.
Cohortele pretoriene
Pretorienii îi înconjurau iniţial pe pretori în vremea republicii. La sfârşitul acesteia fiecare comandant dispune de propria cohors praetoria, în care serveau veteranii din ataşament pentru general. În timpul imperiului pretoriul este transferat la Roma. Praefecti praetorio existã din 2 BC, primii cunoscuţi fiind Ostorius Scapula şi Salvius Asper. Garda pretorianã, însãrcinatã cu securitatea principelui, numãra 9 cohorte, dintre care trei rezidau în Roma.
Sub Vitellius se ajunsese la 16, dupã care Vespasian revine la 9. Tiberius concentreazã cohortele la Roma într-un castru ulterior încorporat în zidul lui Aurelian şi distrus de Constantin. O cohortã avea un efectiv de 1000 de oameni şi era condusã de un tribun. Ea cuprindea trei manipuli de câte douã centurii de infanterişti. Cohorta este equitata, pentru cã fiecare manipul are o turma de 30 de cavalerişti.
Serviciul dura 16 ani, iar dacã soldaţi şi-l reluau la încheierea stagiului, deveneau evocati. Soldaţii puteau fi promovaţi ca centurioni în legiuni, dupã care centurioni în gãrzile capitalei. Un centurion care parcurgea cele trei centurionate lșa Roma se numea trecenarius şi avea şanse de promovare ca tribun în gãrzile capitalei sau primipilum legionar. Şi foştii primipili puteau deveni tribuni, dupã care iarãşi primpili.
De administrarea castrului se ocupa princeps castrorum. Solda era de 480 de denari sub Augustus, mãritã la 720 sub Tiberius, la care se adaug
