Când Domnul Hristos, Adevăratul Dumnezeu Întrupat, a tranşat cearta pentru întâietate iscată între ucenicii Săi prin cuvintele: „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi” (Evanghelia după Matei, 20,28), am înţeles fără echivoc în ce constă nobleţea slujirii. Şi într-adevăr ucenicii Domnului, secondaţi de generaţii după generaţii, au rămas consternaţi în faţa disponibilităţii pentru slujire manifestată de Hristos Domnul, de dragul omului şi pentru mântuirea lui. Există un fel aparte, paradigmatic chiar, de a fi slujit de Dumnezeu, pe care descoperindu-L într-o astfel de ipostază, nu poţi decât să te faci mic şi irezistibil să-i răspunzi Slujirii cu propria-ţi slujire, ca gest al eleganţei şi omeniei. Totul într-o atmosferă de tainic şi smerită recunoştinţă.
Aceste cuvinte se vor un prolog care să ne introducă în consemnarea unui eveniment marcant pentru viaţa şi slujirea Bisericii lui Hristos.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în sesiunea ordinară din 24 octombrie 2011, l-a ales pe Prea Cuviosul Părinte Arhimandrit Ignatie (Ilie) Trif în slujirea de Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei, cu titulatura de „Mureşanul”. Originar din localitatea Bilbor, judeţul Harghita, născut la 7 iulie 1976, Părintele Arhimandrit Ignatie (Ilie) Trif a dovedit un viu interes pentru vocaţia slujirii lui Hristos, drept pentru care s-a pregătit temeinic la şcolile de teologie alba iuliene: Seminarul Teologic „Sf. Mitropolit Simion Ştefan” (1992-1997) şi Facultatea de Teologie, secţia Pastorală, din cadrul Universităţii „1 Decembrie 1918” (1997-2001). Din acest „creuzet” de spiritualitate şi istorie a neamului românesc, Teologia alba –iuliană a însemnat pentru Părintele Ignatie plesnirea „mugurului” slujirii lui Hristos şi a Bisericii Lui. Au urmat apoi, pe rând, a
