Adoptarea legii cadru a asistentei sociale este unul dintre putinele acte de reforma autentica puse in practica de actuala putere si ar putea reprezenta, daca reglementarile vor fi si aplicate, un punct zero in asanarea societatii romanesti.
Nu e de mirare ca legea a fost adoptata atat de greu, cu un an intarziere fata de momentul stabilit in acordul cu FMI, cat timp ea taie adanc in carnea puturosagului si pomanagelii pe bani publici.
De la ce plecam? De la un numar total de aproape 8 milioane de romani care primesc diferite ajutoare sociale. Raportat la datele preliminare ale recentului, recensamant vorbim despre aproximativ jumatate din populatia tarii. Un milion si jumatate dintre romanii apti de munca traiesc exclusiv din ajutoare sociale. Numarul total de prestatii sociale la nivel central si local depaseste 200 si, de cele mai multe ori, o persoana incaseaza mai multe astfel de prestatii acordate complet independent una de cealalta, unele la nivel individual, unele la nivel de familie.
Ajutoarele sociale, foarte multe strict la latitudinea autoritatilor locale, au devenit una dintre principalele forme de mita electorala. Fraudele in domeniu sunt uriase si numai anul trecut au fost estimate la 2 miliarde de lei.
Dincolo de cifrele oficiale, aceste fraude erau vizibile si cu ochiul liber, cat timp multi dintre asistatii social traiesc in vile spectaculoase si vin sa-si ia banii de la primarie cu masini de lux. In acelasi timp, persoanele aflate cu adevarat in nevoie, cu adevarat incapabile sa munceasca, erau nevoite sa se multumeasca cu sume infime, cel mai adesea sub nivelul necesar subzistentei. Si, bineinteles, haosul total din sistem favoriza coruptia.
Principalele beneficii ale noii legi sunt sistematizarea si individualizarea acestor ajutoare. Astfel, pe viitor, toate ajutoarele sociale, de la ven