Nu-l înţeleg pe Boc, care se tot opinteşte, ca şi ieri, având isonul unui Institut de Statistică în care nu mai crede nimeni, în a ne lămuri că ţara merge bine. A însăilat din PIB-ul sărăcăcios, crescut conjunctural, datorită anului agricol bun, nu relansării economiei în sine sau investiţiilor străine, care au scăzut cu 54%, ori recuperării miliardelor de euro de la companiile de stat parazitate de clientela portocalie, un Buget de care-i tare mândru. A tăiat, de unde oare?, de la Educaţie (alocări de doar vreo 2%, faţă de 6%, cât cere legea), de la bolnavi, de la elevii săraci, de la cheltuieli sociale, de la primării. Nu, n-a băgat banii în buzunar, deşi se joacă nepermis cu uriaşul fond la dispoziţia sa. Aşa cum, cu mult tupeu, lămureşte naţia consiliera sa Andreea Paul Vass, i-a direcţionat către zone apreciate de el ca prioritare, ca şi în anii precedenţi. A mărit alocările pentru Preşedinţia de unde vine îndemnul la cumpătare, pentru serviciile secrete, sediile şi limuzinele de lux ale acestora fiind socotite investiţii urgente, către alte asemenea sectoare-cheie pentru viitorul luminos al României.

Salariile şi pensiile amărăştenilor de rând au rămas îngeţate ani în şir, în schimb a asigurat fonduri suplimentare pentru pensiile speciale din domeniile militare şi militarizate, care oricum, fără ca beneficiarii lor să fi contribuit direct, sunt de trei ori mai mari, în medie, decât ale civililor şi au primit în 2010-2012 suplimentări de 21%, ceea ce depăşeşte suma inflaţiei. A izbutit astfel să antagonizeze iar segmentele sociale. Cum spuneam însă, la început, Boc, de Ialomiţeanu n-are rost să vorbim, a gătat, cu o lună întârziere (l-a aşteptat pe Jeffrey Franks) un Buget contorsionat şi care categoric va fi mereu rafistolat în 2012.

Cum regula a fost cea a tăierii, ceea ce va avea consecinţe insuportabile pentru populaţie, de ce n-o fi folosit,