Când am scris - reţineţi, primul - pe 6 octombrie că Mircea Geoană stă cuminte pentru că ţinteşte o nouă candidatură la Cotroceni, megaanaliştii noştri dâmboviţeni “o ardeau boem”, cum spune o prietenă de-a mea, Andreea, cu remanierea lui Boc şi disecau “Mişcarea Populară”. Cei mai exotici discutau paşnic şi pofticioşi- severi de Marşul curvelor...
Că îmi mai ies din când în când comentariile, îmi permit să mai arunc un scenariu pe piaţă. Salvarea lui Mircea Geoană nu poate veni decât de la UNPR. Timpul este prea scurt pentru Geoană ca să-şi formeze o altă construcţie politică de stânga. La anul sunt alegeri, iar electoratul a perceput deja USL drept opoziţie. Doar UNPR îi poate asigura lui Mircea Geoană o vizibilitate până în 2014, ba chiar şi supravieţuirea pe scaunul de la Senat. Fără un sprijin care să-l menţină, de bine, de rău, pe prima scenă, planul lui Geoană e născut mort. E un alt avorton!
Deşi nu mă dau în vânt după UNPR, trebuie să recunosc că Gabriel Oprea se mişcă bine, al dracului de bine! N-am crezut, iar eu sunt cel care l-a denumit pe generalul Oprea “genialul strateg al bătăliei de la Kaufland”. Dar observ că la adăpostul unei ciudate linişti, UNPR tace şi face.
Geoană ar putea trece la UNPR împreună cu Vanghelie, iar în acel moment soarta Bucureştiului şi, de ce nu?, şi cea a României se vor schimba considerabil. Cu trei primari imbatabili în sectoarele lor, Piedone, Onţanu şi Vanghelie, Oprescu şi USL au de ce să se teamă! Dacă dezintegrarea PSD va continua în acelaşi ritm, e posibil ca UNPR să devină un partid social-democrat autentic, iar cu câteva întăriri, chiar foarte frecventabil! Încep să cred că Oprea doar mimează o atitudine strict cazonă, fiind un meşter al iţelor politice!
