Descoperirea profesorului Gheorghe Benga a fost recompensată cu Premiul Nobel. Distincţia a fost, însă, primită de alţi doi savanţi.
Profesorul Gheorghe Benga şi colaboratorii săi au descoperit, la Cluj-Napoca, în 1986, aquaporina, o proteină care are rolul de a transporta apa şi care se găseşte în toate organismele vii. În 2003, o echipă de cercetători americani condusă de Peter Agre a primit premiul Nobel pentru chimie pentru aceeaşi descoperire, pe care au făcut‑o însă, după echipa clujeană. Profesorul Benga explică, într‑un interviu pentru RL, cum a realizat descoperirea vieţii sale.
Reporter: Cum aţi ajuns să descoperiţi această proteină care se numeşte aqvaporina?
Gheorghe Benga: Am ajuns la descoperirea ei după aproape zece ani de cercetări privind transportul apei prin membrana eritrocitului uman. Proteina respectivă se numeşte proteină canal pentru apă şi pentru că a fost prima descoperită este acum numita aquaporina 1. Această proteină, de exemplu în rinichi, este implicată în concentrarea urinei. Toată lumea ştie că organismul uman se detoxifică prin filtrarea plasmei la nivelul rinichiului şi asta înseamnă cam 180 de litri de apă care trec prin rinichi zilnic. Urina se concentrează cam de o sută de ori, până la nivelul de aproximativ un litru şi jumătate. Deci, primul rol este acolo foarte clar în rinichi. Pe urmă aceasta proteina mai are alte roluri: în creier, în producţia de lichidul cefalo-rahidian, în secretia salivei, a lacrimilor, a sudorii si multe altele.
Reporter: De ce nu se putea purifica şi izola în '86 aquaporina în România?
Gheorghe Benga: Noi am văzut proteina respectivă prima dată în membrană, prin identificarea ei cu izotop radioactiv. Apoi a venit grupul american care a purificat-o, din întâmplare în 1988, şi abia în 1992 a găsit că este proteină canal pentru apă. Noi nu puteam face purificarea
