Noua poezie a salvării Europei crizate a intrat într-un nou val retoric. Pe scurt sună cam aşa: gata cu politicieni corupţi şi mişei, vă aducem bancheri la guvernare, oameni care chiar pricep finanţe şi care ne vor biciu pe toţi să ne revenim în simţiri, să nu mai pretindem atît de multe cînd nu ne permitem; numai că aceşti bravi bărbaţi, fie că-i cheamă Papademos sau Monti sînt ameninţaţi de populişti şi extremişti, de cerinţe absurde ale trecutului care nu mai pot fi respectate (asistenţă socială solidă, sănătate, educaţie). Găsiţi rezumată această schemă într-un articol precum ăsta, dar veţi găsi şi nenumărate variaţiuni inclusiv în presa romînească.

Tehnocraţii europeni, în general, au calificări uimitor de asemănătoare. Să comparăm CV-urile domnilor Monti, Papademos şi Mario Draghi – proaspăt numit la conducerea Băncii Centrale Europene. Toţi trei sunt economişti cu studii în Statele Unite. Cu toţii au avut posturi la nivel înalt în birocraţia Uniunii Europene. Atât Dl. Monti cât şi Dl. Draghi au lucrat pentru Goldman Sachs. Aceste calificări vor fi pe placul pieţelor şi îi vor deranja pe anti-mondialişti. Dar Europa, şi lumea în general, are toate motivele să spere că domnii Monti şi Papademos vor face minuni. Pentru că dacă tehnocraţii eşuează, extremiştii aşteaptă pe tuşă.

Să vii din mediul bancar ultraperformant care a provocat criza şi să mai ai încă o astfel de imagine de arhanghel, asta da performanţă.

Asta stă la pachet cu alte reflexe propagandistice devenite adevăruri indubitabile. Dacă nu eşti cuminte, îţi zboară capitalul din ţară. Zilele trecute în România, chiar şeful de la E.ON ieşea cu tupeu să spună asta – or facem piaţa energie mai competitivă (adică scumpim), ori pleacă investitorii. Dar despre tupeul marilor companii care fac profit din servicii citiţi acest excelent articol al lui Ilie Şerbănescu.

Mediul financiar-te